MONOCLÍN s.n. (Geol.) Structură monoclinală. [Cf. fr. monocline, germ. Monokline].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCLÍN, -Ă I. adj. cu androceul și gineceul în aceeași floare. II. s. n. structură monoclinală. (< fr. monocline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink