MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. a**l. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONÓCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monóclu (monócluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle. – Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
monóclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art. monóclul; pl. monócluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONÓCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink