MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCROMATÓR s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. [< fr. monochromateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. (< fr. monochromateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monocromatór s. n. (sil. -cro-), pl. monocromatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOCROMATÓR ~oáre n. Aparat pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. /<fr. monochromateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink