MONOCROMÍE, monocromii, s. f. 1. Procedeu de pictură sau de tipar care constă în folosirea unei singure culori; predominare a unei culori într-un tablou. 2. Reproducere într-o singură culoare. – Din fr. monochromie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCROMÍE s.f. 1. Procedeu utilizat în pictură prin care se folosește o singură culoare. 2. Reproducere într-o singură culoare. [Gen. -iei. / < fr. monochromie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCROMÍE s. f. 1. însușirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se folosește o singură culoare. (< fr. monochromie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monocromíe s. f. (sil. -cro-), art. monocromía, g.-d. art. monocromíei; pl. monocromíi, art. monocromíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOCROMÍE ~i f. Procedeu pictural de folosire a unei singure culori la executarea unei lucrări. /<fr. monochromie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink