MONOCULÁR, -Ă, monoculari, -e, adj. 1. (Med.; despre vedere) Care se realizează cu un singur ochi. 2. (Fiz.; despre sisteme optice) Cu un singur ocular. – Din fr. monoculaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ochi. [< fr. monoculaire, cf. gr. monos – unic, lat. oculus – ochi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCULÁR, -Ă adj. 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr. monoculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monoculár adj. (sil. mf. mon-) → ocular
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink