MONOFÓNĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. – Din monofonie (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
monofónă adj. f., pl. monofóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink