MONOFTÓNG, monoftongi, s. m. Vocală provenită din reducerea unui diftong. – Din fr. monophtongue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOFTÓNG s.m. (Fon.) Sunet care provine din reducerea unui diftong. [< fr. monophtongue, cf. gr. monos – unic, phtongos – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOFTÓNG s. m. vocală care provine din reducerea unui diftong. (< fr. monophtongue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monoftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. monoftóngi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOFTÓNG ~gi m. Sunet vocal simplu care provine din reducerea unui diftong. /<fr. monophtongue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink