MONOGÁM, -Ă, monogami, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Bărbat) căsătorit cu o singură femeie; (femeie) căsătorită cu un singur bărbat. 2. Adj. (Despre căsătorie, familie) Bazat pe monogamie. ♦ (Despre plante) Unisexuat. – Din fr. monogame.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOGÁM adj. 1. (Despre oameni) Care nu are decât un singur soț (sau soție). 2. (Despre căsătorie) Bazat pe monogamie; monogamic. 3. (Despre plante) Cu flori unisexuate. [Cf. fr. monogame, lat.bis. monogamus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOGÁM, -Ă I. adj., s. m. f. (om, animal, pasăre) care se găsește în situația de monogamie (1, 2). II. adj. 1. (despre căsătorie) bazat pe monogamie; monogamic. 2. (despre plante) unisexuat. (< fr. monogame)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOGÁM adj. 1. monogamic. (Bărbat ~.) 2. v. uni-sexuat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monogám s. m., adj. m., pl. monogámi; f. sg. monogámă, g.-d. art. monogámei, pl. monogáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOGÁM ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre persoane) Care practică monogamia; caracterizat prin monogamie. 2) (despre căsătorie, familie) Care are la bază monogamia; bazat pe monogamie. 3) (despre plante) Care are flori unisexuate; cu flori unisexuate. /<fr. monogame
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink