MONOGÉNIC, -Ă, monogenici, -ce, adj. (Biol.; despre un caracter) Care este condiționat de o singură genă sau de o pereche de gene. – Din fr. monogénique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOGÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Condiționat de o singură genă. [< fr. monogénique, cf. gr. monos – unic, genos – urmaș].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ◊ (despre un caracter) condiționat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleași condiții bioclimatice. (< fr. monogénique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monogénic adj. m., pl. monogénici; f. sg. monogénică, pl. monogénice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink