MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ. – Din fr. monoïque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poartă pe aceeași tulpină flori atât masculine cât și feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos – casă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule și femele dispuse pe aceeași tulpină. (< fr. monoïque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. monóici, f. sg. monóică, pl. monóice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONÓIC ~că (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atât masculine, cât și feminine pe aceeași tulpină. /<fr. monoïque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink