MONOLÍNGV, -Ă, monolingvi, -e, adj. (Despre dicționare, ediții etc.) Într-o singură limbă; unilingv. – Din fr. monolingue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOLÍNGV adj. (Despre dicționare) Într-o singură limbă; unilingv. [Cf. gr. monos – unic, lat. lingua – limbă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOLÍNGV, -Ă adj. într-o singură limbă; unilingv. (< fr. monolingue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOLÍNGV adj. unilingv. (Dicționar ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monolíngv adj. n., f. monolíngvă; pl. n. și f. monolíngve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOLÍNGV ~ă (~i, ~e) 1) (despre dicționare, monografii etc.) Care este într-o singură limbă. 2) (despre persoane, colectivități) Care cunoaște numai o singură limbă. /<fr. monolingue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink