MONOLINGVÍSM s. n. Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. – Din fr. monolinguisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOLINGVÍSM n. Folosirea curentă de către o persoană sau o colectivitate a unei singure limbi (cea maternă). /<fr. monolinguisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MONOLINGVÍSM s.n. (Rar) Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. [Var. monolinguism s.n. / cf. fr. monolinguisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOLINGVÍSM s. n. întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau grup social. (< fr. monolinguisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monolingvísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink