MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. // s.m. Monument sau element de construcție alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOLÍT, -Ă I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcție dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. monolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOLÍT adj. v. monolitic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monolít adj. m., pl. monolíți; f. sg. monolítă, pl. monolíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
monolít s. m./s. n., pl. m. monolíți/n. monolíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOLÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care constă dintr-un singur bloc de piatră. 2) Care constituie un tot întreg; bine închegat. /<fr. monolithe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MONOLÍT2 n. Monument constând dintr-un singur bloc de piatră. /<fr. monolithe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink