MONOLITÍSM s. n. (Rar) Însușirea de a fi monolitic. – Din fr. monolithisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOLITÍSM s.n. Caracter monolitic. [< fr. monolithisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOLITÍSM s. n. caracter monolitic. (< fr. monolithique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monolitísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink