MONOMÁN, -Ă, monomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de monomanie. – Din fr. monomane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de monomanie; (persoană) stăpânit(ă) de o idee fixă; monomaniac. [< fr. monomane].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monomanie; monomaniac. (< fr. monomane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOMÁN s., adj. (MED.) (rar) monomaniac. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monomán adj. m., s. m., pl. monománi; f. sg. monománă, pl. monománe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOMÁN ~ă (~i, ~e) și substantival Care suferă de monomanie. /<fr. monomane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink