MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOMANÍE s. v. idee fixă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monomaníe s. f. → manie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOMANÍE ~i f. Manie a unui singur gând; idee fixă. /<fr. monomanie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink