MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (Lingv.) Format dintr-un singur morfem. – Mono- + morfem + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. Format dintr-un singur morfem. [Cf. fr. monomorphématique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. dintr-un singur morfem. (< fr. monomorphématique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monomorfemátic adj. → morfematic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink