MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONORÍMĂ ~e f. (despre poezii) Reluare a aceleiași rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink