MONOSEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOSEMANTÍSM s.n. (Lingv.) Proprietatea a ceea ce este monosemantic; monosemie. [Cf. fr. monosémantisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOSEMANTÍSM s. n. proprietate a unui cuvânt de a fi monosemantic; monosemie. (< fr. monosémantisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOSEMANTÍSM s. v. unisemantism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monosemantísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink