MONOTELÍT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOTELÍT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monotelít s. m., pl. monotelíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink