MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, c**********r și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONSENIÓR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. Titlu pe care îl poartă unii prelați ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONSENIÓR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. titlu dat unor prelați ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monseniór s. m. (sil. -nior), pl. monsenióri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink