MORALÍSM s. n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filozofică). – Din fr. moralisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORALÍSM s.n. 1. Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieții. [< fr. moralisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORALÍSM s. n. 1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieții. (< fr. moralisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
moralísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink