MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORALIZATÓR, -OÁRE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr. moralisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MORALIZATÓR adj. 1. moral, moralizant, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~oare.) 2. v. educativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moralizatór adj. m., s. m., moralizatóri; f. sg. și pl. moralizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORALIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care moralizează. Ton ~. Roman ~. 3) și substantival (despre persoane) Care propagă cu ostentație principiile moralei; propagator ostentativ al principiilor morale. /<fr. moralisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink