MORÁR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conducător al unei mori; muncitor într-o moară. ♦ Muncitor într-o întreprindere în care se macină diferite materii. 2. Gândac cu aripile lucioase, brune sau negre, care trăiește prin mori; gândac de făină (Tenebrio molitor). – Moară + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORÁR s. 1. (reg.) măcinar. (E ~ de profesie.) 2. (ENTOM.; Tenebrio molitor) gândac-de-făină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MORÁR s. v. piuar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
morár s. m., pl. morári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORÁR1 ~i m. 1) Persoană care ține sau administrează o moară. 2) Lucrător care muncește la o moară. /moară + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MORÁR2 ~i m. Insectă cu aripile întunecate și lucioase, care trăiește prin mori; gândac de făină. /moară + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink