MORÁV, -Ă, moravi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moraviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Moraviei sau moravilor (1), privitor la Moravia sau la moravi. – Din fr. morave. Cf. n. pr. Moravia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
moráv (-vuri), s. n. – Obicei, obiceiuri bune, moralitate. Creație artificială, din nărav încrucișat cu lat. mos, fr. moeurs (Philippide, Principii, 107). – Cf. moare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
moráv s. m., adj. m., pl. morávi; f. sg. morávă, g.-d. art. morávei, pl. moráve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink