Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
MORFÉM, morfeme, s. n. (Gram.) Element morfologic (afix, accent, desinență, alternanță fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte È™i forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). – Din fr. morphème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORFÉM s.n. Element morfologic (prefix, sufix, desinență etc.) care serveÈ™te la formarea cuvintelor È™i a formelor flexionare ale acestora. ♦ (ÃŽn concepÈ›ia modernă) Cea mai mică unitate cu sens determinat din structura morfologică a cuvântului. [< fr. morphème].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORFÉM s. n. element morfologic (prefix, sufix, desinență) care serveÈ™te la formarea cuvintelor È™i a formelor flexionare ale acestora. ◊ (în concepÈ›ia modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului. (< fr. morphème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
morfém s. n., pl. morféme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MORFÉM ~e n. Cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinență etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt. /<fr. morpheme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink