MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MORFONÉM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr. morphonème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
morfoném s. n., pl. morfonéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink