MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. – Morocăni + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOROCĂNÓS adj. 1. v. ursuz. 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Morocănos ≠ flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
morocănós adj. m., pl. morocănóși; f. sg. morocănoásă, pl. morocănoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOROCĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posac; ursuz; acru; posomorât. /a morocăni + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink