MOTÉT, motete, s. n. Compoziție muzicală polifonică, în care fiecare voce își are melodia sa, uneori și text propriu. – Din fr. motet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOTÉT s.n. 1. Compoziție muzicală bazată pe un text religios, scrisă conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci. 2. Scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. [< fr. motet, cf. germ. Motette, it. motetto < lat. motus – mișcare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOTÉT s. n. 1. compoziție muzicală polifonică bazată pe un text laic sau religios, în care se suprapun simultan mai multe melodii de sine stătătoare. 2. scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. (< fr. motet, germ. Motette, it. motetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
motét s. n., pl. motéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOTÉT ~e n. Compoziție muzicală polifonică, reprezentând o îmbinare de mai multe melodii. /<fr. motet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink