Dex motivare

MOTIVÁRE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva.

MOTIVÁRE s.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [< motiva].

MOTIVÁRE s. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva)

MOTIVÁRE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. v. scuză.

Motivare ≠ nemotivare

motiváre s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

A MOTIVÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

MOTIVÁ vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].

MOTIVÁ vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)

MOTIVÁ vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza.

motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză