MOTIVÁȚIE, motivații, s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din fr. motivation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOTIVÁȚIE f. psih. Totalitate a motivelor care determină o acțiune sau un anumit mod de comportare. /<fr. motivation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOTIVÁȚIE s.f. (Rar) Motivare. ♦ (Psih.) Totalitatea motivelor, a considerațiilor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri. [Gen. -iei. / cf. fr. motivation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOTIVÁȚIE s. f. 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr. motivation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOTIVÁȚIE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. v. scuză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
motiváție s. f. (sil. -ți-e), art. motiváția (sil. -ți-a), g.-d. art. motiváției; pl. motiváții, art. motiváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink