MOVILÍȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă; moviluță. – Movilă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOVILÍȚĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) moviluță. 2. v. mu-șuroi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
movilíță s. f., g.-d. art. movilíței; pl. movilíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink