MOȘMOÁNĂ1, moșmoane, s. f. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. – Din tc. mușmula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOȘMOÁNĂ2, moșmoane, s. f. 1. (La pl.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moșmoni (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOȘMOÁNĂ s. (BOT.) (reg.) mișculă, mostochină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moșmoánă1, moșmoáne, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moșmonului. 2. varietate de prune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
moșmoánă (fructul moșmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoánei; pl. moșmoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOȘMOÁNĂ1 ~e f. Fructul moșmonului. /<turc. mușmula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOȘMOÁNĂ2 ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voință. /v. a se moșmoni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink