MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOȘTENITÓR s. (JUR.) succesor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moștenitór s. m., pl. moștenitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOȘTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care devine posesor al unui bun material prin drept de moștenire; succesor. /a moșteni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOȘTENITOÁRE s. (JUR.) succesoare, urmașă, (înv.) moșancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
moștenitoáre s. f., g.-d. art. moștenitoárei; pl. moștenitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink