MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MREÁNĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mreánă (mréne), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). – Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb., cr. mrȅna (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek, Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα, cf. morun. Relația directă cu lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mreánă s. f. (sil. mrea-), g.-d. art. mrénei; pl. mréne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MREÁNĂ mréne f. Pește dulcicol de talie mare, cu corp alungit, de culoare verde-măslinie pe spate și albicios pe abdomen, care are carnea gustoasă, dar icrele otrăvitoare. /<bulg. mrĕana, sb. mrena
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink