MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCALÍT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUCALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink