MUCALITLÂC, mucalitlâcuri, s. n. (Înv.) Vorbă de râs, glumă; povestire nostimă. – Din tc. mukallitlik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mucalitlâc s. n., pl. mucalitlâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink