Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MUCEZÍT, -Ă, muceziți, -te, adj. Mucegăit. – V. mucezi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCEZÍT adj. v. mucegăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUCEZÍT s. v. mucegăire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lâncezi. – Din muced.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUCEZÍ ~ésc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în același loc ducând o viață inactivă. /Din muced
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUCEZÍ vb. v. mucegăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mucezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucezeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink