MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUCULÉȚ s. mucușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muculéț (anat.) s. m., pl. muculéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
muculéț (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. muculéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink