MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÚFĂ s. v. manșon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÚFĂ ~e f. Tub scurt folosit la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor, cablurilor; manșon. /<germ. Muffe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink