MUHAIÁ, muhaiele, s. f. (Turcism înv.; astăzi fam.) Prost, f****r; h******ă. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. mühayye „pregătit”, „gata”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
muhaiá s. f., g.-d. art. muhaiélei; pl. muhaiéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink