Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MÚLGERE, mulgeri, s. f. Acțiunea de a mulge și rezultatul ei: muls1, mulsoare, mulsură. – V. mulge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚLGERE s. v. muls.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
múlgere s. f., g.-d. art. múlgerii; pl. múlgeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÚLGE, mulg, vb. II. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. Atrage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.) mulge-capre subst. = lipitoare. – Lat. mulgere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MÚLGE mulg tranz. 1) (femele ale unor mamifere) A trage de m****e pentru a stoarce lapte. 2)fig. (persoane) A stoarce de bunuri materiale în mod sistematic. ◊ Vacă bună de muls persoană sau situație care, fiind exploatată (abuziv), poate aduce foloase. /<lat. mulgere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
múlge-cápre (lipitoare2) (pop.) (-ca-pre) s.f., g.-d lui múlge-cápre; pl. múlge-cápre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MULGE-CÁPRE s. v. lipitoare, păpăludă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
múlge (múlg, múls), vb. – 1. A stoarce laptele din uger. – 2. A tapa de bani. – Mr. mulgu, mulșu, muldzire, megl. mulg, mulziri. Lat. mŭlgĕre, forma populară în loc de mŭngĕre (Densusianu, Hlr., I, 147; Pușcariu 1112; Candrea-Dens., 1164; REW 5729), cf. it. mungere, v. fr. moudre, prov. molzer, cat. muñyir, astur. muñir, gal. moger, port. mungir. – Cf. smulge. Der. mulgare, s. f. (oaie cu lapte); mulzare, s. f. (oaie cu lapte), prin încrucișare cu mînzare; mulgaș, s. m. (mulgător); mulgătoare, s. f. (oaie sau vacă cu lapte); mulgător, s. m. (cel care mulge); mulgecapre, s. f. (lipitoare, Caprimulgus europaeus); muls, s. n. (mulgere); mulsoare, s. f. (acțiunea de a mulge), cu suf. -oare, cf. unsoare; mulsură, s. f. (muls), cu suf. -ură, cf. strînsură (după Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1166 și REW 5737, direct din lat. mŭlsūra, cf. Rosetti, II, 159).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
múlge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulséi, 1 pl. múlserăm; part. muls
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
múlge-cápre (zool.) s. f. (sil. -pre)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink