MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MULȚUMITÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MULȚUMITÓR adj. v. îndatorat, mulțumit, obligat, recunoscător, satisfăcut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mulțumitor ≠ nemulțumitor, nesatisfăcător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MULȚUMITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care mulțumește; care corespunde anumitor cerințe; care produce mulțumire; satisfăcător. Răspuns ~. 2) Care aduce mulțumire; care poartă mulțumire; recunoscător. /a mulțumi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MULȚUMITÓR2 adv. Cu mulțumire; în mod satisfăcător. /a mulțumi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink