MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUNGÍU s. v. lumânărar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mungíu (mungíi), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mungíu s. n., art. mungíul; pl. mungíi, art. mungíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink