MUNICÍPIU, municipii, s. n. 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat; p. ext. administrația unui astfel de oraș; municipalitate. 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. – Din lat. municipium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
municípiu s. n. [-piu pron. -piu], art. municípiul; pl. municípii, art. municípiile (sil. -pi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUNICÍPIU ~i n. Oraș mare care se impune prin importanță deosebită în viața economică, socială, politică și cuturală a statului, având o administrație proprie. /<lat. municipium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink