MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUNIFICÉNȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUNIFICÉNȚĂ s. v. culanță, dărnicie, gene-rozitate, mărinimie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
munificénță s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink