MURITÓR, -OÁRE, muritori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care își termină existența prin moarte, care este în mod inevitabil supus morții. ◊ Expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. S. m. și f. Om (considerat ca ființă trecătoare); pământean. – Muri + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MURITÓR adj., s. 1. adj. pieritor, (înv.) mortac, mortal. (Ființele sunt ~oare.) 2. s. v. om.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MURITÓR s., adj. v. muribund.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muritór adj. m., s. m., pl. muritóri; f. sg. și pl. muritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MURITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care moare; care urmează să moară; pieritor. 2) fig. Care trece repede; care durează puțin; trecător. /a muri + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MURITÓR2 ~i m. Ființă umană, considerată ca fiind trecătoare. ◊ ~ de foame persoană foarte săracă. Simplu ~ (sau ~ de rând) om simplu. /a muri + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink