Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: murseca (verb tranzitiv) , mursecat (adjectiv)   
MURSECÁT, -Ă, mursecați, -te, (Pop.; despre ființe vii sau despre carnea lor) Rupt, sfâșiat cu dinții. – V. murseca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MURSECÁT adj. v. sfârtecat, sfâșiat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MURSECÁ múrsec tranz. pop. 1) A rupe în bucăți cu dinții; a sfârteca; a sfâșia. 2) A mânca cu lăcomie, înghițind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MURSECÁ vb. v. atinge, bate, clefăi, învineți, lovi, molfăi, plescăi, sfârteca, sfâșia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mursecá (múrsec, mursecát), vb. – A mușca (se zice numai despre animale). Mr. mursicare. Lat. morsicāre, din morsum (Pușcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it. morsicare, sp. amusgar, gal. amosgar.Der. mursecătură, s. f. (mușcătură); mîrsecăciune, s. f. (înv., stimul, tentație), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mursecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. mursécă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)