Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut m***t cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MURUÍ vb. v. lipi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MURUÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muruí (-uésc, muruít), vb. – 1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s. f. (tencuială, lipit cu lut).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
muruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. muruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A MURUÍ ~iésc tranz. 1) (pereții sau pardoseala unei case) A acoperi cu un strat de lut m***t cu apă; a lipi. 2) A da cu var; a vărui. 3) pop. (pâinea și alte produse de panificație) A unge la suprafață cu un amestec special înainte de a da la cuptor. 4) pop. A face să se murdărească; a murdări; a păta; a mânji. /cf. ucr. murovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink