MURUIÁLĂ, muruieli, s. f. 1. Muruire. 2. (Concr.) Lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc. 3. (Reg.; concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. – Murui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MURUIÁLĂ s. 1. v. lipire. 2. (concr.) (reg.) imală, murluială. (~ pentru lipitul caselor țărănești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MURUIÁLĂ s. v. jeg, lipitură, murdărie, necurățenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muruiálă s. f., g.-d. art. muruiélii; pl. muruiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MURUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A MURUI. 2) Lut m***t în apă și frământat cu care se muruiește. /a murui + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink